Uranus – Editura Uranus

O operă lingvistică strălucitoare despre originea cuvintelor limbii noastre Primul volum al dicționarului etimologic a apărut în 2008. Ediția de față, în două volume legate, considerabil îmbogățită, are 6100 cuvinte din care 72% sunt din fondul prelatin, adică dac, 7,5% latine, 5% slave, 4,5% turcești, 3,6% grecești, 0,6% germane, 0,5% maghiare, 0,5% incerte. Ediția Cihac de acum 200 ani, acreditată de Academia Română stabilește că 40% din cuvinte sunt slave, 20% latine, 20% turcești și 20% de alte origini, fără nici un cuvințel dac ca să nu știi de unde vii, ceva unic pe mapamond! Mihai Vinereanu nu are concurență pe piața tristă a lingvisticii române care beneficiază de fonduri și de instituții de specialitate. Evident este perfectibil, dar metoda sa comparativ - istorică, criteriile fonologice și semantice, explicațiile clare ale etimologiilor dau roade. El a încadrat limba română în categoria centum în loc de satem ceea ce i-a dat coerență cercetării și i-a permis să pună în evidență anterioritatea limbii române față de latină și continuitatea ei în istorie. Acest dicționar este o operă fundamentală a lingvisticii românești, un instrument major care aruncă în derizoriu o instituție încremenită în prejudecăți și falsuri.

DICȚIONARUL ETIMOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE de Mihai Vinereanu

O viziune geopolitică de stringentă actualitate, necesitatea negocierii Cartea tânărului sociolog Radu Tudor Ioncică, plecat prea devreme dintre noi, are ca personaj principal Marea Neagră și rudele ei omenești de-a lungul timpurilor, dar mai ales importanța geopolitică actuală a acesteia. O analiză istorică profundă și semnificativă a statelor limitrofe: Rusia, Ucraina, Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Turcia, România, Bulgaria, aproape fiecare dintre ele având teritorii litigioase, arată cât de importantă a devenit atât prin componență, cât și prin vecinătatea cu Orientul Mijlociu această zonă pontică. O primă remarcă este că toate aceste state, cu excepția Turciei, în perioada războiului rece, aparțineau blocului comunist. Resursele locale și independența, pe de o parte, și ispitele mai marilor lumii, au dat naștere la interese diverse a căror evoluție era greu de imaginat. Cu o luciditate și o putere de analiză extraordinare, care au fost confirmate în zilele noastre Radu Tudor Ioncică a prezis sau a dedus, amândouă verbele sunt valabile, încă de acum cincisprezece ani ce se va întâmpla în acest spațiu. Cartea lui admirabilă convinge atât cititorul obișnuit, cât și istoricii sau geopoliticienii cărora le oferă în plus înțelegerea necesară a fenomenelor unei zone importante a lumii.

CONFLICT ȘI NEGOCIERE ÎN SPAȚIUL MĂRII NEGRE de Radu Tudor Ioncică

Rig-Veda, biblia indienilor, limba sanscrită și castele sociale sunt originare din Carpați Cartea Arienii din Carpați și Cultura vedică, ediție bilingvă română – engleză, o cercetare esențială unică în lume, poate fi considerată cea mai importantă piesă de istorie străveche a neamului românesc. Este o selecție tematică din volumul Ancient India, elaborat de cercetătorii de la Universitatea din Cambridge și publicat în 1922, concentrată pe cultura vedică fondată în mileniul trei î.Hr., care stă la baza edificării civilizației indiene și care a avut un rol fundamental în imensa și diversificata Indie cu tot ce s-a întâmplat acolo în aproape cinci mii de ani din punct de vedere religios, cultural sau social. Indo-europenismul tot aici își are sediul. Cultura vedică a fost creată de către arieni, o populație albă venită în subcontinentul indian din Europa.Autorii cărții, profesori de sanscrită, specialiști în filologie comparată, geografi, arheologi, istorici, în urma unei lungi și ample investigații conchid, pe baza unor elemente de floră, faună și climă furnizate de Rig- Veda, că leagănul acestei populații a arienilor se află în munții Carpați, în zona Valahiei. Ce le-a lipsit cercetătorilor britanici atunci au fost dovezile arheologice apărute la zece ani după publicarea cărții, ca urmare a săpăturilor care au devoalat cea mai mare surpriză antică europeană , Civilizația Cucuteni din România, un miracol al lumii, pe care au moștenit-o arienii și din care au lăsat o parte și Indiei. Despre această civilizație, să remarcăm doar că în urmă cu aproape șapte mii de ani a diseminat în lume, între altele, trei simboluri: yin-yang, svastika și crucea, care au premers civilizațiilor chineză, vedică și creștină.

ARIENII DIN CARPAȚI ȘI CULTURA VEDICĂ cercetare a Universității din Cambridge

Formarea cuvintelor după un sistem unic în istoria lingvisticii Lucian Costi continuă în volumul doi din Româna, limba vechilor cazanii, fascinanta sa enciclopedie lingvistică începută cu Limba română, nașterea și falsurile istorice. Să ne reamintim că acest erudit autor arată că limba română nu este doar un mijloc de comunicare, ci o creație care ajută la înțelegerea lumii și constituie un sistem pe care nu-l cunoaște nici o limbă europeană în ce privește formarea cuvintelor. Este un ADN lingvistic care subliniază forța și productivitatea silabelor, că limba are o structură moleculară care pornește de la coduri și morfeme stem care permit crearea familiilor de cuvinte și o dezvoltare internă pe care nu le are nici o limbă. Ea a fost creată în valea Dunării de Jos de un neam de oameni care era mult mai avansat în vremea sa decât cei din Mesopotamia, Nil, Grecia sau Roma în artă, tehnologie și comerț. Dacă în volumul 1 se demonstrează că echipamentul lingvistic al religiei creștin ortodoxe nu a fost slav, ci prin excelență românesc cum ar fi utrenie, vecernie, proscomidie, spovedanie, aici Lucian Costi dezvăluie originea și evoluția unei alte serii de cuvinte neaoșe românești din care spicuim: catrință, cucernic, doină, născătoare, gând, parastas, bogdaproste, Cucuteni, Dacia, ca să oprim aici enciclopedia culturală a lui Lucian Costi.

ROMÂNA, LIMBA VECHILOR CAZANII VOL.2 de Lucian Costi

Despre precreștinismul românesc, limbajul ortodox nu este slav Echipamentul lingvistic al cultului ortodox român nu este slav. Toate cuvintele așa-zis slave sunt românești. Este vorba de al doilea mare fals lingvistic menționat în Limba română, nașterea și falsurile istorice. Româna este o limbă străveche care însoțește și exprimă o religie străveche. Asta este noutatea cărții. Creștinismul nu are doar două mii de ani, atunci a fost necesar un sacrificiu pentru îndreptarea lumii. Este de la începuturi. La fel și limba română care, spre deosebire de alte limbi, e mai întâi cerebrală și apoi gramaticală, spre a permite sloboda cugetare a spiritului de factură religioasă. Analiza principalului echipament lexical al creștinismului românesc e pur și simplu năucitoare. Cuvinte care păreau a purcede din greacă, latină sau slavă se dovedesc, la ieșirea din laboratorul lui Costi, niște superbe și inteligente alcătuiri românești, dovedindu-se cu vârf și îndesat falsurile grosolane făcute de-a lungul istoriei.

ROMÂNA, LIMBA VECHILOR CAZANII VOL.1 de Lucian Costi

Data apariției: iulie 2024 Conține: prefața editorului Lichelele de la Păltiniș și numerele 115/5 iulie 2022 -150/21 noiembrie 2023, Cuprins și index autori XX+432 pagini, totul în format 40x28 cm

ANTOLOGIA CERTITUDINEA VOL.4 de Miron Manega

Data apariției: iunie 2023 Conține: prefața editorului Cei șapte ani de-acasă.Paradoxuri românești și numerele.81/9 februarie 2021 - 114/21 iunie 2022, Cuprins și Index autori XX +408 pagini, totul în format 40x28 cm

ANTOLOGIA CERTITUDINEA VOL.3 de Miron Manega

Data apariției: februarie 2022 Conține: prefața editorului Mergem mai departe și nnumerele 35/19 martie 2019 – 80/26 ianuarie 2021, Cuprins și Index autori XXIV+ 552 pagini, totul în format 40x28 cm

ANTOLOGIA CERTITUDINEA VOL.2 de Miron Manega

Conține Argumentul editorului și numerele 1/ septembrie 2017 – 34/ martie 2019, Cuprins și Index autori XVIII +410 pagini, totul în format 40x28 cm

ANTOLOGIA CERTITUDINEA VOL.1 de Miron Manega

Politruci români în slujba ungurilor Este un inventar extrem de concludent al mizeriilor din relațiile româno- maghiare făcut de un jurnalist plin de talent și de suflet românesc, pe numele lui Ion Longin Popescu într-un grupaj de circa patruzeci de articole publicate în revista Formula AS, timp de douăzeci de ani. În mod special sunt tratate relațiile cu maghiarii după momentul Târgu Mureș, conflict provocat, după cum s-a dovedit de maghiarii din Ardeal și de ungurii vecini. De atunci aceste relații au devenit mai subtile, mai acute și mai contorsionate, toate aceste calificări fiind determinate de UDMR, organizație care sub o mască culturală desfășoară o politică de autonomie teritorială și de complicitățile politicienilor români, fățarnici și duplicitari, care vând orice, inclusiv interesul național pentru propriul lor interes. Unul din exemplele analizate este cel al unui prim-ministru pe numele lui Călin Popescu Tăriceanu care în schimbul unei nunți fastuoase la lacul Balaton s-a întors acasă cu o lege ticăloasă scrisă de unguri prin care s-a dat startul retrocedărilor a peste opt sute de mii de hectare de păduri – a șasea parte din pădurile românești – către organizațiile maghiare, civile ori religioase și a centrelor istorice din marile orașe din Ardeal. Un alt prim-ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, a cedat statului maghiar Fundația Gojdu, în schimbul altor interese personale. Acte de trădare la cel mai înalt nivel. Sunt doar două exemple din multe altele prezentate. Titlul cărții vine de la o metaforă sugerată de PS Ioan Selejan, Episcopul Harghitei și Covasnei, într-un interviu reprodus în volum.

INSULA ȘERPILOR DIN INIMA ROMÂNIEI de Ion Longin Popescu

84% din cuvintele de bază ale limbii române sunt autohtone Dacă facem o comparație între această carte lexicografică și broșura lui Alexandru Graur, Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, o cărțulie publicată în 1954 care aducea un omagiu lui I.V.Stalin, “marele dascăl al omenirii și primul lingvist al României” ne crucim. De acolo aflăm că așa zisa limbă română era o limbă de împrumut cu o istorie recentă , un amestec de cuvinte latine și slave cu o coloratură maghiaro-turcă. Epoca lui Graur, cinstită de Academia Română , reprezintă punctul culminant al denaturării limbii române prin exacerbarea așa zisei componente slave. Această poveste nefericită a început prin dicționarele alogenilor M. Gaster, H.Tiktin, A.Cihac, Fr. Miklosich și a fost continuată până în zilele noastre și transmisă din generație în generație prin grija instituțiilor statului român. Mihai Vinereanu se desparte de acest coșmar lingvistic și analizând circa 1600 cuvinte care reprezintă esența lexicului românesc din punct de vedere etimologic, fonologic și istoric, întoarce pe dos toată lingvistica românească și arată că limba română are o vechime istorică de câteva milenii și că 84% sunt autohtone. Este un instrument de lucru extrem de util în mâna oricărui român.

FONDUL LEXICAL PRINCIPAL AL LIMBII ROMÂNE

Despre Gandirea Arhetipala de Elena Iliescu

O altă înțelegere a lumii, prin asemănări, nu prin deosebiri
Elena Iliescu, arhitect de profesie, ne oferă o altă modalitate de înțelegere a lumii. Gândirea rațională, să-i zicem carteziană, ne învață să vedem deosebirile dintre lucruri, cum sunt acestea și ce efecte au. Gândirea arhetipală ne îndeamnă să vedem asemănările dintre lucruri și cauzele lor. Într-un fel, necesitatea explicării identității universale a apărut și din progresul gândirii raționale. Despărțirea materiei în părți din ce în ce mai mici a condus la descoperirea cuantei, la asimilarea corpusculului cu unda. Așa vedem și pădurea și copacii. Formele arhetipale sunt ramificația, oul, floarea, linia și cercul, crucea, spirala, toate acestea cu destinații multiple. Ramificația, de pildă, este o formă arhetipală a comunicării, oul asigură geneza și permanența universală, floarea reprezintă maturitatea și regenerarea, linia și cercul se referă la acțiune și receptivitate, crucea delimitează omul și universul separând ordinea de dezordine, iar spirala este similară cu evoluția ciclică. De aici până la arhetipul comportamental, la inconștient, la numărul de aur sunt niște pași pe care îi facem prin lectura acestei minunate cărți.

O mare parte din cuvintele lui Homer sunt de origine tracă Toți marii exegeți ai lui Homer au fost makedoni armâni și-au însoțit edițiile de câte un glosar de termeni care nu erau de origine greacă. Nume, locuri, evenimente, împrejurări, fapte de limbă nu trimit la realități grecești, ci dezvăluie altă lume și altă istorie decât credeam. Pornind de aici Branislav Stefanoski - Al Dabija analizează mișcările neamurilor, ținutul homeric, actorii războaielor troiene și conchide că neamurile implicate în evenimentele de la Troia, indiferent de diversitatea denumirilor, cu excepția grecilor/a danailor, erau din trunchiul getic, iar combatanții comunicau între ei fără traducător, limba utilizată fiind pelasga, limba grecilor nefiind încă formată. De exemplu, aheii/danaii Menelau și Agamemnon erau blonzi fiind la origine frigieni ca și Hector, fiul regelui Priam. Tot blond era și mirmidonul Ahile. Surprizele sunt absolut șocante, dar sunt confirmate atât de Herodot și în mod foarte tranșant de Platon. Mai târziu, Homer a scris cele două epopei în dialectul eolic al limbii pelasge, foarte înrudit cu traco-ilira adică makedon-armâna. De aici necesitatea acelui glosar foarte divers de peste trei sute de cuvinte esențiale cu derivați cu tot ridicându-se la nivelul de o mie cinci sute.

HOMER. ISTORIA PELASGĂ NEȘTIUTĂ. SURPRIZELE LINGVISTICE ALE ILIADEI de Branislav Stefanoski – Al Dabija

Actuala UE nu face altceva decât să recompună vistul imperiilor Tăvălugul globalismului are un efect nociv asupra civilizației europene. Deznaționalizarea pe care o produce generează pierderea propriei identități, ceea ce echivalează cu o boală gravă a popoarelor bătrânului continent. Acesta este diagnosticul grav dar corect pe care-l stabilește cu amărăciune lucidă generalul Mircea Chelaru în eseul despre naționalism. El amintește, între multe altele, și de opinia lui Charles de Gaulle că actuala organizare a Uniunii Europene nu face decât să recompună visul imperiilor. Avem de-a face cu o analiză erudită a unui gânditor care vine cu soluții legate de responsabilitatea oamenilor de stat, de repunerea în drepturi a familiei și a religiei, reorientarea piețelor spre scopurile sociale, cultura morală ca să nu amintim decât câteva din învățămintele acestei lecții necesare și memorabile.

NAȚIONALISMUL ȘI EUROPA NAȚIUNILOR de Mircea Chelaru

În tot Imperiul Roman nu se vorbea latina, ci o limbă similară cu traco-daca Legat de raporturile dintre limba traco-dacă și latină, Mihai Vinereanu recurge la istorie și arată că strămoșii romanilor, latino-faliscii au migrat, din zona Dunării mijlocii în urmă cu 3500 ani. Puțin mai târziu osco- umbrii au venit pe aceeași cale, iar etruscii din Asia Mică erau traci la origine. Prin urmare, limba vorbită în peninsulă și apoi în Imperiul Roman era o lingua franca, similară cu limba traco-dacă sau getă. Înmulțirea locuitorilor neromani s-a concretizat prin extinderea vorbitorilor de dialecte. Limba latină se trăgea și ea din același izvor, dar se vorbea doar în Latium care reprezenta doar 5% din întreg teritoriul peninsular. Fiind o limbă administrativă, perioada ei de glorie a fost pe vremea clasicilor dar, cu timpul a început să piardă teren astfel încât în sec.I î.Hr. latina devenise o limbă aproape nevorbită. Aceste date istorice trebuie reținute. O altă mare chestiune lingvistică este Indo-europenismul. Toate tratatele de lingvistică subliniază că limbile europene și cultura de tip arian/vedic se trag din India. Cercetările istorice ne arată că lucrurile stau exact invers, în sensul că arienii au plecat din zona Carpaților și au ajuns în India acum circa 4500 ani unde au pus bazele culturii vedice, iar termenul exact ar fi euro-indianism. Metoda lingvistului Vinereanu este așezarea limbii române în categoria limbilor centum, ceea ce-i permite să stabilească raporturile reale cu celelalte limbi. Oricum, articolele din această carte anunță teoria celor două volume din dicționarul etimologic al limbii române de mai târziu. Mai cuprind și multe alte surprize, între care menționăm încercările de descifrare a tăblițelor de la Sinaia.

ADEVĂRURI INCOMODE DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de Mihai Vinereanu

Geții sunt același neam cu goții Este o ediție bilingvă latină – română. După căderea Imperiului Roman de Apus, marele rege Teodoric cel Mare, care stăpânea Italia cu noua capitală Ravenna, a dat ordin senatorului Cassiodor să scrie o istorie a neamului său getic. Cele 12 volume s-au pierdut dar Iordanes, episcop ostrogot creștinat, a scris în anul 551 un compendiu al acelei istorii în care arată că geții și goții erau același neam. În acest rezumat foarte dens fiecare cuvânt contează. Printre altele el evocă învățătura zamolxiană rafinată de Deceneu, marele preot al lui Burebista, legile belagine bazate pe etică pentru domolirea pornirilor barbare, pe logica ce le dezvolta gândirea făcându-i mai dezvoltați la minte decât alte neamuri, pe știința fizicii care îi învăța despre fenomenele naturii și pe astronomie ca să înțeleagă ce se întâmplă în cer. Urma instrucția militară, necesară, dar strict defensivă. Între răsplata socială romană cu pâine și circ și educația geților este o colosală diferență calitativă.

GETICA lui IORDANES

Multe elemente despre spiritualitatea și templele dacilor. Se remarcă metoda de descifrare a tăblițelor de la Sinaia, alfabetul utilizat și mențiunile speciale despre Zamolxe. Autorul este un macedonean specializat în paleolingvistică și preistorie. Limba armânească este fosila vie de peste 4000 de ani, aproape neschimbată a limbii comune strămoșești, pelasga. E bine să menționăm aici un comentariu extrem de interesant despre dialogul Charmides al lui Platon care evocă o întâmplare din viața lui Socrate privind medicina holistică, practicată, atenție!, de un medic trac cu peste patru sute de ani înainte de Hristos.

HYPERBOREII ȘI ZAMOLXISMUL de Branislav Stefanoski – Al Dabija Plăcuțele de la Sinaia vorbesc despre Zamolxe

Goții nu sunt germani, regii normanzi și arhitectura gotică vin de la Dunăre O ediție bilingvă italiană- română. Aici avem o selecție semnificativă din opera istorică a lui Carlo Troya (1784-1858), un istoric italian de mare anvergură care a scris Storia d’Italia del Medio Evo, 15 volume, din care peste 3500 de pagini incitante despre strămoșii noștri daco-geto –goți pe care-i socoate drept contributori masivi în etnogeneza și cultura popoarelor sudice și septentrionale ale Europei. El demontează cea mai mare eroare a istoriei antice datorată în principal lui Tacit, aceea că goții, prin cele două ramuri, vizigoții și ostrogoții ar fi fost triburi germanice, care a viciat atât istoria , cât și arhitectura europeană. El aprofundează și dezvoltă Getica lui Iordanes, compune tabloul amănunțit al celor 16 generații care i-au succedat regelui Decebal, culminând cu Teodoric cel Mare, demonstrează influența dacă în nordul european cu accent pe Normandia, iar prin discursul său despre Arhitectura gotică dovedește originea getică a acestui fenomen. Carlo Troya, ignorat de Academia Română, este un superb și generos avocat pro bono al neamului nostru, inteligent și obsedat de adevăr.

ARGUMENTE PENTRU RESCRIEREA ISTORIEI EUROPEI de Carlo Troya

Româna este o limbă naturală, străveche și continuă, coduri și morfeme stem Cele trei mari falsuri ale limbii române sunt rezultatul unor falsuri istorice aparținând Academiei Române. Primul fals constă în ideea stupidă că dacii și-au schimbat limba după războiul din anul 106 adoptând limba latină artificială și fiscală a învingătorilor deși limba lor era mai veche decât latina cu câteva mii de ani. Romanii n-au ocupat decât 20% din Dacia, restul aparținând dacilor liberi. Academia Română a fost creată de regele german Carol I cu scopul de a asigura antichitatea pe care germanii n-o aveau. Un fals mizerabil. Al doilea mare fals a avut loc în sec. IX odată cu apariția slavilor pe scena istorică, cu concursul autorităților papale de la Constantinopol în căutare de prozeliți. Atunci frații Chiril și Metodie, presupuși greci, le-au livrat în vremuri tulburi și echivoce, slavilor care n-aveau nici o religie, alfabetul glagolitic împreună cu credința ortodoxă. Nici alfabetul, nici cuvintele creștine nu erau slave. A fost un cal troian cu efecte politice catastrofale. Al treilea mare fals au fost dicționarele alogenilor Gaster, Tiktin, Cihac, Miklosich care pun bazele falsificărilor etimologice. Limba română este considerată nouă pe scena istoriei și conține cuvinte de împrumut , iar ce nu apare astfel este taxat ca necunoscut. Ideea de limbă română debitoare limbii ruse a fost amplificată, mai ales după 1947, tot din inițiativa Academiei. Cumulate, aceste trei falsuri au creat o istorie pocită a poporului și limbii române care, cu largul concurs al instituțiilor de specialitate, s-a consolidat și a devenit o fortăreață a confuziei naționale. Suntem singura țară din lume în care Academia a falsificat istoria și limba. Lucian Costi demontează acest fenomen periculos printr-o lucrare sistematică și de amploare. Limba română este fonetică, a evoluat de simplu la complex, cuvintele sunt create pe baza unor coduri care formează morfeme stem, familii de cuvinte, posibilități interne de dezvoltare, are trăsături care o plasează în rândul limbilor originare. Exemplele cuprind comparații cu marile limbi ale planetei, de la limbi moderne până la limbi străvechi și abundă în referiri din literatura română cultă și folclor. Cartea este o veritabilă enciclopedie culturală.

LIMBA ROMÂNĂ, NAȘTEREA ȘI FALSURILE ISTORICE de Lucian Costi

Alte izvoare istorice decât cele grecești: Berosos Caldeeanul Este o ediție bilingvă italiană – română. Autorul Nicolò Zeno (1515-1565), este un strănepot al împăratului roman Zenon, fondatorul cetății Veneția. El a găsit undeva într-o fermă moștenită sulurile cu scrierile lui Berosos Caldeeanul considerate pierdute încă de pe vremea lui Cezar, probabil o copie, care vin cu o altă viziune asupra istoriei vechi așa cum o prezentau grecii. Aflăm, printre multe altele, că au fost patru eroi cu numele de Hercule, că grecii și evreii au falsificat istoria lumii în folosul lor. Datele aflate i-au permis să scrie o altă istorie universală în centrul căreia se aflau geții care au distrus de fapt Imperiul Roman de Apus. In afară de geți, masageți, gepizi, ostrogoți și vizigoți, Zeno îi mai adaugă pe vandali și pe huni, fiecare cu istoria și motivele lor, pe lista distrugătorilor. Să menționăm doar că dacii n-au dispărut odată cu moartea lui Decebal și că vremelnica ocupație romană nu a atins nimic din substanța neamului dac și că printre succesorii acestuia din rândul dacilor liberi s-a aflat și Ermanaric cel Mare care a întemeiat un imperiu aproape la fel de mare ca și cel roman care s-a destrămat prin intervenția hunilor dar a avut efecte istorice uriașe în nordul european.

CĂRȚILE GEȚILOR de Nicolò Zeno

O oglindă inteligentă a actualității maximelor napoleoniene după două veacuri Să remarcăm că generalul Mircea Chelaru a ales 222 maxime din gândirea acestui titan al omenirii care a fost Napoleon Bonaparte ( ca să concorde cu anul 2022 când a fost publicată cartea) și le-a însoțit de niște comentarii și de niște scurte ziceri care îmbină paradoxul cu actualitatea. Avem aici o slăbiciune a militarului, o obsesie napoleoniană care probabil că abia aștepta comemorarea a două sute de ani de la trecerea în neființă a eroului planetar, înr-un moment în care lumea trăiește un moment de demență cum n-a mai fost întâlnit niciodată în istorie. Așadar, Chelaru se apropie cu prudență de subiect și îl oglindește în realitatea strâmbă a timpului nostru. În mod ciudat, în acest fel gândirea și străfulgerările napoleoniene se văd mai bine. Cititorul are parte de o lectură inteligentă, atractivă și frumoasă, atât grație valorii maximelor, cât și subtilității comentariului.

NAPOLEON BONAPARTE ÎN DOUĂ SUTE DE MAXIME COMENTATE de Mircea Chelaru

Sciții și geții au civilizat aceste popoare, zamolxismul prelungit cu un mileniu Profesor la Universitatea din Strasbourg, sanscritolog, specialist în Dante, în mitologia popoarelor nordice dar și teolog, franco-germanul Frédéric-Guillaume Bergmann, vine cu o lucrare de etnografie, mai exact de etno-genealogie, adică ce a rămas după istorie. Omul, în gândirea acestui erudit, evoluează parcurgând un statut, social, moral și , în cele din urmă, intelectual, fiecare cu particularitățile lui. Statutul social, de pildă cunoaște treptele de sălbăticie, barbarie și civilizație. Statutul intelectual se bazează pe tradiție, adică pe o sumă a experiențelor existențiale și, pentru a înțelege lumea, fiind o creație a lui Dumnezeu, pe religie și reperele sale: cerul, pământul și soarele, luna, focul apa și oceanul. Pe aceste criterii Bergmann alcătuiește un tablou în care neamurile nordice germanii, danezii, scandinavii și islandezii ajung la stadiile superioare de civilizație și religie cu ajutorul sciților și al geților iar religia este reprezentată de zeul suprem Zamolxe sau Skalmoxis care îi substituie pe Odin și Thor. Cartea este foarte complexă și confirmă ce s-a întâmplat în Dacia după Decebal când dacii liberi ai lui Ermanaric cel Mare răpus de huni, s-au îndreptat spre nordul Europei unde, timp de o mie de ani au prelungit în istorie zamolxianismul.

GEȚII ȘI GENEALOGIA POPOARELOR NORDICE de Frédéric Guillaume Bergmann